miercuri, 11 aprilie 2012

Cum refuzam?

Ai intalnit vreodata cuplul perfect? Cele doua suflete pereche, a caror dragoste nu moare niciodata. Cei doi iubiti a caror relatie nu este niciodata amenintata. Cei care au incredere deplina unul in altul.
Daca nu ai intalnit niciodata cuplul perfect, trebuie sa faci cunostinta cu ei. Stau deasupra unui dulce cu multe etaje si cu glazura de ciocolata.

Secretul succesului lor?? Pentru inceput: NU TREBUIE SA SE UITE UNUL LA CELALALT!

Nimeni nu a intalnit un alt cuplu perfect, in afara de acesta.
De ce? Pentru ca refuzam. Ce forme ia raspunsul nostru in momentul in care nu ne dorim sa formam un cuplu pentru ca nu vom putea fi niciodata cuplul perfect??
La ce joculete ne pretam cand incercam sa impunem o limita?
Uneori sinceritatea si raspunsul negativ nu ajuta deoarece creste stupiditatea orgoliului nostru care ne provoaca un zgomot linistit.

De aceea, cand adevarul este urat, oamenii incearca sa il ascunda pentru ca sunt constienti de raul pe care l-ar putea face. Asa ca il ascund dupa pereti trainici, dupa usi inchise sau e mascat cu niste deghizari ingenioase.
Dar adevarul, oricat de urat ar fi, intotdeauna iese la suprafata si persoana la care tinem sfarseste prin a suferi.
Alteori ne intrecem in penibilitati prin teatrul ieftin pe care il jucam: ne scuzam, incercam sa abordam un alt subiect de discutie, oferim lucruri, cautam altceva de facut. Pur si simplu, ne ascundem.

Oare nu este mai simplu sa spunem direct NU, daca nu ne dorim nimic, daca nu ne pasa... sau poate ne pasa si ne gandim la o maniera mai putin brutala in a expune punctul nostru de vedere. Se poate ca in acest caz sa perpetuam o situatie care nu se va finaliza cu efecte pozitive. Ne asumam acest risc? Probabil ca da, atata timp cat nu ne dorim dusmani, nu vrem sa fim detestati.


Nu refuzam din prima, dar nici nu incercam. De ce oare? Frica de esec sau frica de victorie? :)





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu