Relatare privind relatarea asupra unei relatari. Sufar!

Astazi este una dintre acele nopti ce sunt inconjurate de vanturi ce cutreiera suierand pamantul. Vad din nou in fata mea tristetea.

Aici, in sufletul meu, zace o ceata otravitoare, ce distruge samanta vietii si ma sileste sa fac eforturi pentru a respira, cuprins de un sentiment chinuitor, ca si cum as fi patruns intr-o zona interzisa, unde fiecare pas incalca o lege secreta.

Ratacesc framantat de vise apasatoare. Am fost atatat de casa bunicilor mei pentru a cauta aici refugiul. Satucul ma inconjoara cu bratele lui tacute, iar ochii de pe fata lui de piatra sunt goi. N-am reusit sa strapung bezna ce se intinde peste el ca o crepusculara departare, straina mie.

Viata imi este lipsita de sens fiindca TU arunci ceea ce nu-ti este de folos, dispretuiesti ceea ce este de prisos. Suntem construiti astfel incat sa ne regasim pe noi insine abia atunci cand ajungem la capatul spaimei.

Tu mi-ai invatat sa-mi vad limitele dezvaluindu-ti propria maretie. Am inteles neputinta mea prin puterea ta si desavarsirea ta prin infrangerea mea.

Suntem oameni nu zei. Intelegem lucrurile, mai intai prin experienta si apoi prin gandire. Trebuie sa fim chinuiti pentru a dobandi cunoasterea si numai tipatul chinului nostru capata un raspuns. 

Dar nesiguranta te macina numai dupa ce primejdia a fost depasita. Posibilul este aproape infinit, insa realul este strict limitat.

Nu am nimic in vedere. Reflectez. Asupra lumii, asupra oamenilor. Viata mea nu are decat un sens. Ma comport ca un nebun. Faptul ca beau nu este decat expresia situatiei mele absurde.

Chiar daca fericirea se dovedeste a fi o nebunie, aceasta nu poate fi inlocuita cu nimic. Dar de unde vine fericirea si cand se termina? Se termina fericirea atunci cand suntem 100% fericiti?!

Nu stiu. Simt doar ca am gustat toate placerile. Insa placerea a disparut ca un balon de sapun. A ramas doar un sloi de gheata. Si daca placerea mea a disparut, inseamna ca a ta este inepuizabila. Si de aici cea mai mica miscare a ta provoaca o teama nemasurata. Cel mai infernal este ca, pe nesimtite, orice actiune capata alt sens…